Cresterea ovinelor pas cu pas

Creşterea oilor in Romania

Creşterea oilor în ţara noastră are tradiţie de secole. Această specie valorifică cel mai bine păşunile şi fîneţele, din care o bună parte se află în zona de munte. Acesta este motivul alături de producţia diversificată, care face din creşterea ovinelor o ramură foarte importantă a zootehniei, avînd o tradiţie atît de veche.

Pregătirea oilor şi berbecilor pentru montă

La oi pregătirea pentru montă are în vedere aducerea oilor într-o satre bună de întreţinere. În furajarea oilor se folosesc fînuri, grosiere, suculente, masă verde, în funcţie de sezon.

Se asigură sare bulgări pentru lins şi apă la discreţie. La oi se recomandă înţărcarea cu minimum 3-4 săptămîni înainte de montă pentru a se putea reface şi a fi aduse în condiţii optime de reproducţie. Pentru o furajare adecvată se asigură starea de întreţinere corespunzătoare executării montei şi păstrării gestaţiei viitoare. Berbecii de reproducţie se vor folosi prin rotaţie asigurîndu-se după 4 zile de activitate, 4 zile de repaus. Oile depistate pentru montă (sau însămînţate artificial) se păşunează separat în ziua montei pe parcele în apropierea stînei, gospodăriei sau fermei. În perioada montei păşunatul se face numai pe răcoare, dimineaţa cît mai devreme şi seara tîrziu. Pentru montă naturală se repartizează 20-30 oi pentru un berbec tînăr şi 30-40 oi penjtru un berbec adult.

Gestaţia la ovine

Gestaţia la oaie durează 150 de zile, cu variaţii de la 140-160 de zile. În prima lună de gestaţie se va păstra acelaşi regim de îngrijire şi hrănire din perioada de montă, pentru prevenirea avorturilor, foarte frecvente în această perioadă. În luna a 2-a şi a 3-a de gestaţie, nivelul de furajare poate fi mai mic cu cca. 30% faţă de cel aplicat în perioada de pregătire pentru montă şi de montă. Pentru o oaie de 50 kg greutate corporală, cu o producţie de 4 kg lînă :

* Vara – 10 kg masă verde, în cazul unor păşuni mai slabe se administrează un supliment de 0 – 5 kg concentrate;

* Iarna – 1,4 kg fîn, 1,5 kg grosiere, 2,5 kg suculente cu adaos de concentrate în perioada de pregătire pentru montă şi gestaţie (300-500 g/cap/zi).

În perioada a 2-a de gestaţie (lunile 4-5) se vor asigura condiţii deosebite de îngrijire şi furajare, data fiind creşterea şi dezvoltarea fătului. Oile vor fi supravegheate permanent în perioada de gestaţie; este interzisă înghesuirea lor la intrarea şi ieşirea din adăposturi sau padocuri, furajele vor fi de cea mai bună calitate, nemucegăite, apa nu va fi rece pentru a se evita avorturile. Cu două săptămîni înainte de fătare se scot din furajare furajele însilozate (murate).

Fătarea la ovine

Cu 2-3 săptămîni înainte de fătare oile se “codinesc”” prin tunderea lînii din jurul ugerului, de pe coadă şi din jurul cozii, pentru asigurarea igienei suptului şi mulsului. Se pregătesc adăposturile pentru fătare realizînd un compartiment pentru oi gestante, o maternitate şi un compartiment pentru mieii “”zburaţi”” (de la 0 – 30 zile). În maternitate se vor amenaja boxe individuale de fătare, cu dimensiunile de 1,20 m/0,6-0,8 m. Compartimentul de întreţinere a oilor fătate cu miei “”zburaţi”” se amenajează în boxe comune, asigurînd pentru fiecare oaie cu mielul respectiv, o suprafaţă de 1,6 mp.

Îngrijirea mieilor sugari

În momentul fătării se intervine pentru curăţirea mucozităţilor de pe nări şi bot, se taie ombilicul la 4-5 cm de abdomen şi se tamponează cu tinctură de iod. Se ajută apoi mieii să sugă obligatoriu în primele 3-4 ore de la fătare. Mielul se lasă să fie lins de mamă timp de o jumătate de oră. După vîrsta de 8-10 zile mieilor li se administrează în locuri special amenajate furaje concentrate (combinate) şi fîn de lucernă de cea mai bună calitate. În cazul mieilor orfani sau gemeni în cazul în care oaia a murit sau nu are lapte, crescătorii vor apleca mieii la doici, fătate aproximativ în acelaşi timp sau la date cît mai apropiate ori vor recurge la alăptartea artificială cu lapte de vacă. Perioada de miel crud durează de la 0-7 zile, cea de miel mijlociu de la 7-30 zile, iar cea de miel zburat de la 30-65 zile.

Înţărcarea mieilor

Se face în funcţie de rasă, vîrstă şi greutate corporală şi destinaţia pe care o primesc mieii (pentru prăsilă sau îngrăşare). Se recomandă ca înţărcarea mieilor să se facă treptat timp de 4-5 zile; mieii se vor ţine izolaţi de mame peste noapte, iar dimineaţa oile se mulg. În zilele următoare mieii se lasă cu mamele cîteva ore în timpul zilei,dar oile se mulg seara, în felul acesta se diminuează stresul de înţărcare.

Cînd înţărcarea mieilor se face brusc, mieii prezintă o stare de indispoziţie, slăbesc şi uneori se pot îmbolnăvi.

Norme de creştere a tineretului ovin

În ce priveşte furajarea pentru un miel de 65 de zile, la înţărcare avînd o greutate medie de 15-17 kg, prevăzîndu-se a înregistra un spor de 170 g/zi, se recomandă ţinînd seama de sezon, următoarele cantităţi de furaje zilnice :

* Vara – 2 kg masă verde, 80 g nutreţ combinat şi 2 g sare;

* Iarna – 0,5 kg fîn, 80 g nutreţ combinat, 2 g sare şi apă 0,5 l (apa e bine să fie la discreţie).

Pentru tineretul de reproducţie (3-18 luni) la grupa de greutate 20-45 kg este necesară cantitatea de 6,5 kg masă verde vara sau 1 kg fîn 0,5 kg grosiere, 2 kg suculente şi 80 g furaj concentrat pe timp de iarnă. La aceasta se adaugă 5 g sare/zi, indiferent de sezon , care ca şi apa, este bine să fie asigurată la discreţie, adică se vor asigura bulgări de sare pentru lins.

Îngrăşarea ovinelor

În fermele mari, specializate pentru îngrăşare se practică îngrăşarea intensivă pe grătar fără scoatere la păşunat, folosind furaje fibroase, grosiere şi concentrate. Mieii (în general masculii) se introduc la îngrăşare la greutatea de 12-14 kg/cap, prevăzîndu-se un spor de 250 g/zi, asigurîndu-se în final greutatea de 45 kg, după o perioadă de 100-110 zile, cu un consum de furaje de 4,3 UN/kg spor. Înainte de livrare pentru carne tineretul îngrăşat se tunde, obţinîndu-se în medie 1-1,5 kg lînă/cap. În cazul în care îngrăşarea se face în mod tradiţional , într-o primă etapă berbecuţii supuşi îngrăşării se menţin pe păşune circa 90 zile, asigurînd 7-8 kg/zi masă verde de cea mai bună calitate, iar într-o a doua etapă se face finisarea, în timp de 50 de zile, perioadă în care se exclude păşunatul; animalele se menţin la grajd şi se furajează cu : 1 kg fîn, 1 kg grosiere, 2-4 kg suculente şi siloz/zi, asigurînd pe întrega perioadă de 50 zile 4-5 kg concentrat P.V.M. Sarea şi apa se asigură la discreţie prin bulgări de sare pentru lins şi apă curată la jgheaburi. Pentru îngrăşarea oilor se foloseşte acelaşi sistem industrial asigurînd necesarul de furaj în funcţie de greutatea animalelor, iar în sistemul tradiţional, în gospodăria familială se asigură zilnic 3 – 3,5 kg fîn şi 0,2-0,3 kg nutreţ concentrat/cap/zi. În cazul îngrăşării pe păşune, aceasta trebuie să asigure minimum 8-10 kg masă verde/cap/zi.

Hrănirea şi îngrijirea ovinelor adulte

În gospodăriile crescătorilor oile în timpul iernii se cresc în general în adăposturi speciale, cu excepţia unei părţi de crescători în anumite zone ale ţării care practică transhumanţa, cu o tradiţie foarte veche pierdută în negura vremii. Mărimea turmelor se stabileşte în funcţie de suprafaţa păşunilor şi de cantitatea de masă verde ce se obţine pe aceste păşuni. În condiţiile tării noastre oile se pot păşuna 6-7 luni/an. Oile care se urcă pe păşunile alpine pot păşuna circa 2-3 luni. Trecerea de la perioada de stabulaţie la consumul de furaje verzi prin păşunat se face treptat, de la 1-2 ore în prima zi, pînă la păşunarea şi furajarea exclusivă pe păşune, cu masă verde, după circa 12 zile de la ieşirea din stabulaţie. Păşunatul este bine să se facă după ce se usucă roua, să fie făcut raţional, pe parcele; numărul de oi pe o parcelă se stabileşte în funcţie de suprafaţa şi producţia de masă verde asigurată. Oile nu se ţin mai mult de 5-6 zile pe o parcelă, care se lasă apoi liberă circa 20 zile pentru regenerare şi se poate refolosi cînd iarba ajunge la minimum 8-10 cm.”

Carti Recomandate