Din aceasta grupa fac parte un numar mare de specii ce apartin unor familii botanice diferite. Desi sunt specii perene s-au adaptat la dezvoltarea vegetativa si generativa anuala pentru o perioada de 10 – 15 ani. Ocupand suprafete de cultura pe mai multi ani, locul in asolament trebuie bine stabilit astfel incat sa nu stanjeneasca rotatia celorlalte culturi din gradina.
Terenul destinat cultivarii plantelor perene trebuie ales astfel incat sa fie usor accesibil pe timp indelungat si sa nu fie expus pericolului de inundare sau poluare.
Cand si cum se cultiva Menta
Mentha piperita – Fam. Lamiaceae
Originara din zona Marii Mediterane, la noi in cultura s-a extins in 1926.
Este o planta perena care, in sol, formeaza un rizom scurt cu numeroase radacini adventive fibroase si stoloni albiciosi.
Fac aceasta precizare intrucat trebuie tinut cont de acest aspect la plantare !!!
Datorita acestei particularitati biologice, an de an stolonii se inmultesc si indesesc tufa in detrimentul formarii de frunze. De aceea cultura de menta e utilizata ca o cultura anuala sau bienala.
Bune premergatoare sunt plantele care lasa terenul curat de buruieni si permit intretinerea timpurie in vederea plantarii.
Pregatirea terenului consta in mobilizarea solului, se pot administra 25 – 40 kg / 10 m² de gunoi de grajd care se incorporeaza in sol. Terenul trebuie foarte bine maruntit pentru a acoperi foarte bine stolonii si daca este cazul se pot administreaza ingrasaminte chimice.
Infiintarea culturii se poate face prin rasad produs in rasdnite si repicat sau stoloni obtinuti din plantatii vechi.
Pentru plantarea stolonilor se deschid rigole distantate la 70 – 75 cm si adanci de 12 – 15 cm.
Atentie ! Semintele de menta rasar greu , dupa 18 – 21 zile!
Plantarea se efectueaza toamna ( octombrie ) sau primavara ( martie – aprilie ).
Rasadurile se planteaza la distante de 30 – 50 cm intre plante iar stolonii se aseaza pe fundul rigolei cate 2 – 3 , in siruri, realizandu-se o desime de 20 – 25 plante/ m². Rigolele se acopera imediat cu un strat de pamant astfel incat stolonii sa fie acoperiti in totalitate si se uda.
Lucrarile de ingrijire constau in plivitul buruienilor, prasile, udari si fertilizari daca este cazul.
E bine ca toamna plantele sa fie protejate impotriva inghetului prin bilonare. Primavara se desfac biloanele si desimea culturii este optimizata prin taierea plantelor ce depasesc latimea randului de 25 – 30 cm.
Recoltarea se face in perioada aparitiei butonilor florali, prin taierea lastarilor la inaltimea de 8 – 12 cm de la sol; se efectueaza 2 recoltari pe vara.
In vederea uscarii, recoltarea se face cand plantele au inflorit in proportie de 15 – 20 % iar pentru extragerea uleiului volatil la peste 25 % plante inflorite.
Cele mai cautate carti ale momentului
[best_selling_products product_category category=”legumicultura” per_page=”4″ columns=”4″]
Cand si cum se cultiva Macrisul
Rumex acetosa – Fam. Polygonaceae
Originar din centrul si nordul Europei, creste spontan pe vaile raurilor si in fanete.
Cultivare: La noi in tara se cultiva diverse populatii locale dar in alte tari sunt raspandite soiurile Belle ville, Auriu de Lyon. Francezii prefera soiurile cu frunze mari si carnoase.
Macrisul se cultiva prin semanat direct in camp si mai rar prin despartire de tufa.
Semanatul se poate face in diferite epoci : primavara devreme; vara, astfel incat la venirea inghetului plantele sa aiba 2 – 4 frunze normale; toamna tarziu, astfel incat la venirea inghetului semintele sa nu incolteasca.
Terenul se pregateste dupa metoda clasica ( sapat, maruntit foarte bine solul ) si se poate modela in brazde inalatate.
Pe teren nemodelat se seamana randuri echidistante la 25 – 30 cm sau benzi a cate 5 randuri cu distanta intre ele de 25 cm si distanta intre benzi de 50 cm.
Pe teren modelat se seamana benzi a cate 2 randuri ( cate 2 benzi pe fiecare brazda ) la distanta de 20 cm intre randuri si 40 cm intre benzi. Adancimea de semanat este de 1 – 2 cm.
Dupa semanat se acopera semintele cu un strat subtire de turba, nisip sau pamant foarte, foarte bine maruntit si se tavalugeste ( se batatoreste ) semanatura utilizand o scandura lata pe care o punem peste semanatura si calcam bine de-a lungul ei .
Se uda usor prin aspersiune fina.
Despartirea tufelor se face primavara iar portiunile din planta rezultate dupa fasonare se mocirlesc si se planteaza la 20 – 25 cm intre ele.
Mocirlirea = acoperirea radacinilor cu mocirla ( pasta ) facuta de regula din gunoi de grajd si apa sau pamant si apa . Trebuie sa aiba consistenta unei smantani. Are rolul de cicatrizant dar si de prindere a radacinilor.
Lucrari de ingrijire : dupa rasarirea plantelor , cand acestea au 2 – 3 frunze normale se face raritul lasandu-se o distanta de 15 – 20 cm intre plante pe rand.
Anual se ingrijesc culturile prin eliminarea frunzelor uscate de pe plante , combaterea buruienilor prin prasile sau plivit.
In anii secetosi se aplica udari la intervale de 10 – 12 zile.
Fertilizari cu 150 – 200 g / 10 m² azotat de amoniu cand plantele isi reiau vegetatia.
Combaterea bolilor ( rugina ) si daunatorilor specifici ( purici verzi, musca macrisului , viespea sfeclei ) se face cu produse specifice ce se gasesc in fitofarmacii.
Pentru a avea un spor de frunze , e bine sa indepartam, imediat de apar, tulpinile florifere.
Recoltarea se face in momente diferite , functie de epoca de infiintare a culturii.
Daca semintele au fost semanate in primavara , recoltarea se face dupa 65 – 80 zile de la semanat. Daca s-a semanat vara sau toamna, recoltarea se face in anul urmator.
Lucrarea se efectueaza cand rozeta are 4 – 5 frunze mari ( 6 – 8 cm lungime ) si fragede. Se repeta operatiunea de 3 – 4 ori la intervale de 10 – 12 zile.
Macrisul poate fi pastrat in stare proaspata, dar nu mai mult de 2 – 3 zile, la temperatura de 1 – 4° C, umiditatea 95 % si in spatii intunecate.
Cand si cum se cultiva Leusteanul
Levisticum officinale – Fam. Umbeliferae
Originar din Bazinul Mediteraneean, este o planta perena foarte raspandita si consumata.
In tara noastra se cultiva populatia locala de Vidra.
Se poate infiinta prin semanat direct, rasad sau despartirea tufei.
Pregatirea terenului se face toamna prin sapat si maruntit solul , se administreaza 30 – 40 kg / 10 m² gunoi de grajd si se incorporeaza adanc in sol .
Semanatul direct se poate face din toamna sau primavara ( 15 – 20 martie ) in zonele de campie si 1 – 20 aprilie in zonele colinare.
Se seamana in randuri la distante de 40 – 50 cm intre ele . Dupa semanat se face tavalugirea pentru o rasarire uniforma. Dupa rasarire, se face raritul plantelor si se lasa 25 – 30 cm intre plante pe rand.
Se pot face si brazde inaltate cu semanarea a 2 randuri la distanta de 70 cm intre ele si 20 cm intre plante pe rand.
Tips: Pentru ca procentul de rasarire sa fie de aproape 100 % trebuie ca patul germinativ sa fie foarte bine pregatit. Daca nu aveti posibilitatea sa lucrati foarte bine solul, pentru a evita golurile din plantatie optati pentru infiintarea culturii prin rasad sau despartirea tufei.
Rasadul se poate produce in terine, ladite, jardiniere , ghivece, etc si se planteaza la locul definitiv toamna sau primavara.
Cultura prin despartirea tufelor se infiinteaza in aceleasi perioade si la aceleasi distante ca ca in cazul semanatului direct in camp. Tufele mari se despart in 3 – 4 portiuni, se fasoneazaa prin scurtarea tulpinii la 6 – 8 cm si a radacinilor adventive la 3 – 4 cm si se mocirlesc.
Dupa plantare se uda bine pentru prinderea plantelor.
Culturile astfel infiintate sunt mai uniforme si vegeteaza mai timpuriu.
Cultura se intretine prin rarit si completarea golurilor ( la semanatul direct in camp ) , prasile, plivit, irigat in verile secetoase si combaterea bolilor si daunatorilor daca este cazul ( cateodata face septorioza ).
Fertilizarea se face anual , in toamna, cu gunoi de grajd bine fermentat 15 – 20 kg / 10 m² si primavara cu 200 g / 10 m² azotat ,dupa pornirea in vegetatie a plantelor.
Incepand cu anul II de cultura se indeparteaza tulpinile florifere pentru a favoriza cresterea viguroasa a plantelor
Recoltarea se face prin ruperea frunzelor ( manual ) sau prin cosire ( pe suprafete mari ).
Pastrarea se poate face pe o perioada de 6 – 10 zile la temperatura de 3 – 5° C , 95 % umiditate si in spatii intunecoase.
Cand si cum se cultiva Tarhonul
Arthemisia dracunculus – Fam . Compositae
Originar din Extremul Orient, Siberia, Mongolia , s-a raspandit in principal in Europa si Asia.
In tara noastra tarhonul este mai bine cunoscut si utilizat in Transilvania.
Cultivare : In cultura se intalnesc varietati de tarhon care se deosebesc prin talia plantei, marimea si culoarea frunzelor si nu in ultimul rand intensitatea aromei.
Literatura mentioneaza populatii locale de tarhon rusesc sau tarhon frantuzesc, la noi se cultiva populatia de Ilfov.
Tarhonul se inmulteste aproape exclusiv pe cale vegetativa ( prin butasi, drajoni, despartirea tufelor ) si foarte rar prin seminte.
Pregatirea terenului se face din toamna, se administreaza 30 – 40 kg/ 10 m² de gunoi de grajd, se incorporeaza adanc in sol ( 30 – 40 cm ) si primavara se aplica lucrari de maruntit si afanat solul si eventual de modelare in brazde inaltate.
Obtinerea materialului saditor
Butasii se obtin in lunile iulie – august prin recoltarea lastarilor lungi de 20 – 25 cm de la baza tulpinii lignificate. Dupa indepartarea varfurilor, lastarii vor fi fasonati la lungimea de 10 – 12 cm astfel incat dintr-un lastar se vor obtine 2 butasi.
Daca timpul e racoros, butasii se pot planta direct in camp la locul definitiv dar pentru o mai buna siguranta de prindere, acestia se pun la inradacinat intr-un amestec, in parti egale de nisip si mranita cu grosimea stratului de 10 – 12 cm.
Butasii se planteaza la distante de 8 – 10 cm intre randuri si 5 cm intre butasi pe rand.
Lucrarile de ingrijire constau in mentinerea temperaturii la 12 – 17 ° C, aerisiri frecvente, asigurarea umiditatii substratului si daca este cazul umbrirea.
Dupa aprox. 10 – 15 zile butasii au deja 2 – 3 radacini bine dezvoltate si se pot planta in camp.
Despartirea tufelor sau obtinerea drajonilor se face in martie – aprilie numai la plantele viguroase si sanatoase.
Drajon = lastar al unei plante ce creste din radacina si din care, prin separare , se poate dezvolta o noua planta.
Pentru plantare se folosesc 2 – 3 drajoni sau fragmente de plante cu 2- 3 radacini.
Producerea rasadului se face in martie – mai in rasadnite, tunele joase, solarii si in luna iulie pe substraturi reci ( direct in gradina se poate utiliza un spatiu pentru producerea rasadului ).
Distanta de semanat se face la 5 cm intre randuri . Dupa rasarirea in masa a plantulelor ( 4 – 5 cm ) se face repicarea ( transplantarea din semanatura deasa la distante mai mari) respectand distanta de 8 – 10 cm intre randuri si 5 cm intre plante pe rand.
La 3 zile de la repicat se acopera rasdurile cu rogojini sau alt material de umbrire. Udarea se face moderat, se aerisesc si se fertilizeaza la nevoie .
Rasadurile trebuie sa aibe 45 zile pentru a putea fi plantate la locul definitiv.
Materialul saditor odata obtinut se planteaza la sfarsit de aprilie – inceput de mai . Se poate face pe teren nemodelat la distanta de 50 cm intre randuri si 25 cm intre plante pe rand sau echidistant la 35 – 45 cm.
Pe teren inaltat se planteaza 3 randuri la distanta de 37 cm intre randuri si 12 – 15 cm intre plante pe rand.
Imediat dupa plantare se uda cu o norma de udare de 0,25 – 0, 30 m³ / 10 m² pentru a asigura prinderea plantelor, apoi udarea se face cu moderatie.
Lucrarile de ingrijire constau in plivit buruieni, prasit si afanat solul.
Mulcirea solului cu paie, rumegus sau ramuri tocate (spatiul dintre randuri ).
La aparitia tulpinilor florifere, acestea se taie pentru a favoriza aparitia lastarilor destinati consumului.
La inceputul iernii tufele se cosesc la cativa cm deasupra solului si se acopera cu paie , frunze, crengi pentru a proteja plantele de inghet.
Recoltarea se face inca din primul an , dupa 6 – 8 saptamani de la plantare . Se recomanda recoltarea repetata a lastarilor tineri ( 15 – 20 cm ) pentru a stimula planta sa lastareasca si sa devina o tufa puternic ramificata.
Tarhonul se poate pastra 3 – 5 zile la o temperatura de 0 – 3° C si 85 – 90 % umiditate.
Autor : Diana Chetreanu
Inginer horticultor