Soia - utilizarea si tehnologia de cultivare

Cum se foloseste soia

Utilizarile boabelor de soia sînt multiple, boabele ei avînd o ridicata valoare nutritiva datorita continutului ridicat în proteina 34 – 39%, grasimi 19 – 20%, vitamine (A,D,E). Din boabe macinate se prepara : lapte, fulgi, brînza, ciocolata, sosuri, biscuiti, cafea, bomboane, macaroane, prajituri, etc. Se amesteca în proportie de 4 – 5% în faina de grîu pentru prepararea pîînii sau ca adaos la pastele fainoase pentru îmbogatirea în lizina. Laptele de soia fiind apropiat celui de vaca se produce si se foloseste în China de peste 2000 de ani.

Din boabele de soia se obtine faina si gris cu cca. 40% proteina, concentrate cu 70% proteina, avînd diferite utilizari în alimentatie. Astfel faina de soia sau concentratele proteice se folosesc în amestec pîna la 30% cu carne tocata, în obtinerea unor supe concentrate si alte preparate culinare. Soia are utilizari în industria vopselelor, lacurilor, glicerinei, sapunurilor, lecitinei, cauciucului, cernelei de tipar, etc. În hrana animalelor boabele de soia se folosesc dupa degresare în compozitia nutreturilor combinate. Valoarea srotului creste mult daca se elimina un procent cît mai mare de coji, înainte sau dupa extractia uleiului.

Planta întreaga se foloseste ca furaj singura sau în amestec sub forma verde, uscata sau siloz. Paiele si tecile tocate si oparite pot fi folosite în furajare. Paiele de soia pierzînd frunzele la maturitate pierd mult din calitate.

Tehnilogia de cultivare

Particularitati biologice

Soia germineaza la temperatura de 7 – 8 grade C., în sol. În faza de crestere vegetativa, radacinile au o crestere mai rapida decît partea aeriana dupa care se reduce treptat, încheindu-se înainte de maturitatea fiziologica. Nodozidatile apar dupa patrunderea bacteriei Rhizobium japonicum în tesutul radacinii. Urmeaza o înmultire rapida a bacteriilor si o diviziune a celulelor gazda infectate care marcheaza începutul fixarii azotului atmosferic. Activitatea maxima are loc la 25 – 35 zile de la aparitia nodozitatilor, dupa care fixarea azotului scade treptat, încheindu-se la 50 – 60 zile de la infectie.

Cerintele fata de clima si sol

Consumul zilnic mediu de apa la soia este mai mare în faza înflorit – formarea pastailor, iar insuficienta apei în faza umplerii boabelor determina scaderi mari de productie. Solul preferat de soia este cel cu reactie neutra, sau cuprinsa între slab acida pîna la slab alcalina cu textura luto – nisipoasa pîna la lutoasa. Solurile cu textura grea, cu apa stagnanta, acide, nisipoase sau saraturoase nu sînt propice pentru soia. Se constata ca zona foarte favorabila cuprinde numai o parte din nord-estul tarii si pe luncile Muresului si Tîrnavelor. Zona favorabila (I si II) cuprinde cea mai mare parte a terenurilor arabile din tara nostra. Prin irigatie în zonele de sud si sud-est a tarii se creeaza conditii foarte favorabile pentru cultivarea soiei.

Rotatia

Soia nu este pretentioasa fata de plantele premergatoare, putînd fi cultivata dupa cereale paioase si prasitoare. Bune rezultate da dupa grîu si orz de toamna iar dintre prasitoare dupa sfecla de zahar si porumb hibrizi timpurii. Cu floarea soarelui soia are unele boli comune. Se recomanda de asemenea cultivarea mai putin dupa in, cînepa si cereale de primavara. Fiind o buna planta premergatoare pentru majoritatea plantelor cultivate, soiurile timpurii chiar si pentru grîul de toamna, soia nu se va cultiva în monocultura.

Fertilizarea

Peste 50% din azot planta si-l procura pe cale simbiotica, lipsa azotului resimtindu-se îndeosebi în prima parte a vegetatiei pîna cînd începe sa functioneze sistemul simbiotic. Pe cernoziomuri la culturi neirigate se aplica doze de 50 – 60 ka/ha azot s.a.; 50 – 80 fosfor kg/ha s.a.; iar fertilizarea cu potasiu este necesara numai pe soluri cu cuntinut redus în acest element sau pentru productii foarte ridicate. Amendamentele sînt necesare pe solurile brune si podzolite cu ph-ul sub 5,5, unde soia nuda rezultate daca nu se aplica 4 – 6 t/ha faina de calcar o data la 6 – 8 ani.

Lucrarile solului

Aratura de vara sau de toamna (la 20 – 25 cm adîncime) si pregatirea patului germinativ. Nivelarea terenului si calitatea patului germinativ (pregatit pe adîncimea de 5 – 6 cm cu combinatorul) influenteaza uniformitatea rasaririi si densitatea plantelor.

Samînta si semanatul

Samînta trebuie sa aiba puritatea peste 97%, iar germinatia minimum 80%. Pentru prevenirea bolilor care se transmit prin samînta si a unor daunatori care ataca plantele la germinatie – rasarire se trateaza cu produse specifice. Efectul inocularii la soia a reiesit din numeroase experiente din tara nostra si din strainatate, astfel ca tratamentul cu nitragin specific trebuie sa devina o masura obligatorie în cultura acestei plante. Se vor folosi 3 – 4 flacoane pentru cantitatea de samînta folosita la hectar.

Inocularea se va face dupa circa 10 zile de la tratamentul cu insecto-fungicide si cu cîteva ore 2 – 4 ore înainte de semanat în conditiile indicate în instructiunile ce însotesc flacoanele de nitragin. În cazul tratamentului semintelor cu fungicide se recomanda aplicarea suspensiei de bacterii (Nitragin – soia) direct în sol, o data cu semanatul. Soia se însamînteaza cînd temperatura solului la adîncimea de semanat ajunge la 7 – 8 grade C. Densitatea la semanat este de 60 – 65 boabe germinabile /mp. la soiuri timpurii si semitimpurii si de 55 – 60 boabe germinabile/mp, la soiuri semitîrii si tîrzii, pantru a se realiza la maturitate 45 – 50 plante/mp.

Se recomanda semanatul soiei în rînduri echidistante la 45 – 50 cm, sau în benzi de 3 rînduri la 45 de cm, cu 60 – 70 cm între benzi. S-au obtinut rezultate bune prin însamîntarea soiei la distante mici între rînduri (25 – 30 cm si 12,5 cm), însa numai în cazul asigurarii apei în cantitati optime si a unei combateri corecte a buruienilor cu ajutorul erbicidelor. Semanatul în rînduri echidistante la 60 – 70 cm se practica în cazul cînd nu se folosesc erbicidele, iar întretinerea culturii se face prin lucrari mecanice.

Adîncimea de semanat este de 3 – 4 cm pe soluri usoare si 2 – 3 cm pe solurile grele, iar pentru a asigura uniformitatea adîncimii la SPC – 6 se folosesc limitatoarele de adîncime. Cantitatea de samînta la hectar se calculeaza în functie de soi si valoarea seminala fiind cuprinsa între 70 – 100 kg/ha.

Lucrarile de îngrijire

Lucrarile pîna la rasarire constau în combaterea buruienilor si afînarea solului prin lucrari mecanizate si manuale. Erbicidarea se executa cu produse specifice si doze recomandate preemergent ( Trreflan, Sencor, Stomp) sau postemergent (Basagran, Flex, Blazer). Mana soiei se combate prin 2 – 3 tratamente cu produse cuprice, avînd efect si împotriva bacteriozelor. Daunatorii (larva mustei cenusii etc) se combat preventiv cu 30 – 40 kg/ha Lindatox 3, încorporat la pregatirea patului germinativ. Acarianul tetranichus urticae (paianjenul rosu) care provoaca defolierea plantelor se combate cu Sinoratox 25 CE (0,5 kg s.a./ha). Irigarea soiei este necesara în primaverile si verile secetoase, marind de asemenea si eficacitatea erbicidelor aplicate la sol. Consumul de apa al soiei creste la aparitia butonilor florali si se mentine ridicat pîna la umplerea boabelor.