Publicat pe Lasă un comentariu

Secretele tehnologice ale obtinerii unor rosii gustoase

Rosii in gradina

Tomatele sunt plante pretentioase fata de factorii de vegetatie. Cunoasterea cerintelor fata de factorii de vegetatie este foarte importanta intrucat asigurand conditii optime se vor realiza productii mari si de buna calitate. Abaterea de la aceste conditii influenteaza cresterile si implicit gustul fructelor.

Ce determina gustul rosiilor

Pentru tomate, criteriul decisiv, privind calitatea, este gustul. Gustul tomatelor este determinat de continutul in zaharari, acizi si de alte  substante constituiente.

Soiul sau hibridul folositi in cultura determina gustul. In dorinta de a spori productivitatea, amelioratorii au creat soiuri/hibrizi de tip LSL (long shelf life) care au capacitate mare de pastrare dupa recoltare, fructele au pielita groasa (pentru a rezista mai bine la transport), pulpa este fibroasa  prezentand, uneori, un cep lemnos in interior.

De asemenea, s-au creat hibrizi din care se obtin fructe maturate uniform inlaturand gena responsabila pentru sinteza si absorbtia zaharului scazand astfel, calitatea gustativa si nutritionala a fructelor.

Tehnologia de cultura si gustul

Totusi, tehnologia de cultura si factorii de vegetatie sunt factori determinanti in deprecierea gustului chiar daca utilizam seminte foarte valoroase, neameliorate sau modificate genetic.

Factorii de vegetatie care influenteaza gustul tomatelor sunt: solul, temperatura, lumina, apa, fertilizarea. Exista si factori care intervin in gustul fructelor dupa maturarea acestora, este vorba de momentul recoltarii si modul de depozitare.

Solul

Fata de acest factor de vegetatie, tomatele au cerinte mari. Pentru a obtine rezultate bune, tomatele trebuie cultivate pe terenuri cu textura mijlocie sau mijlocie spre usora, foarte fertile, bine drenate, putin imburuienate si cu expozitie sudica, sud- vestica, sud – estica.

Terenul trebuie sa fie bine lucrat, afanat si bogat in substante nutritive, sa aiba continut ridicat in humus – 5 – 6 %, sa fie permeabil pentru apa si aer si sa se incalzeasca usor.

Sunt indicate terenurile plane, cu posibilitati de irigare, cu panza freatica la adancimea de 3 – 4 m si un pH ϵ 6 – 6,5.

Solurile grele, imbibate cu apa nu sunt recomandate pentru cultura tomatelor. Cresterile vor fi slabe, fructele vor fi mici, apoase si fara gust.

Fata de salinitate, tomatele au toleranta moderata influentand inflorirea in detrimentul cresterii vegetative.

Pe terenurile imburuienate, unde s-a format crusta si la care raportul apa – aer – sol nu este unul echilibrat, dezvoltarea plantei se face defectuos, fara fructe sau cu fructe putine si lipsite de vitamine fiindca nu le pot asimila.

Regimul de nutritie (fertilizarea)

Tomatele sunt foarte pretentioase fata de regimul de nutritie.

Azotul este un element nutritiv de mare importanta iar lipsa lui se rasfrange asupra productiei si calitatii acesteia.

Deficitul de azot determina cresteri vegetative reduse, fructele sunt mici si sensibile la atacul bolilor si daunatorilor.

Excesul de azot provoaca cresteri vegetative exagerate in detrimentul fructificarii si intarzie coacerea fructelor.

Fosforul  asigurat in doze optime influenteaza direct timpurietatea si nivelul de productivitate al tomatelor.

Absorbtia fosforului este influentata de lumina si temperatura.In conditii de sera, la temperaturi de 12 – 18º C, absorbtia fosforului se reduce cu 50 %.

Potasiul are efect asupra calitatii fructelor, influentand gustul si culoarea  si confera rezistenta la boli si daunatori. Insuficienta potasiului determina patarea fructelor in timpul maturarii. Excesul lui induce carenta magneziului.

Magneziul este si el raspunzator de calitatea fructelor, rezistenta la transport si pastrare.

Sinteza clorofilei si vitaminelor este determinata de mangan si fier iar zincul are rol in procesul respirator.

Trebuie sa intelegeti ca planta functioneaza ca un organism viu: respira, transpira si au loc procese metabolice.

Toate aceste procese metabolice sunt influentate de acesti nutrienti. Lipsa lor sau excesul duc la grave perturbari de metabolism in planta cu consecinte asupra calitatii si implicit al gustului fructelor.

Plantele fertilizate armonios dezvolta un gust bun. Aporturile ridicate de azot sau deficitul  de magneziu si de potasiu care apare de obicei la sfarsitul culturii deterioreaza gustul fructelor.

 Cerintele fata de umiditate

Tomatele au cerinte mari fata de umiditatea din sol dar au cerinte reduse fata de umiditatea atmosferica.

In perioada de crestere vegetativa umiditatea solului nu trebuie sa depaseasca 70 – 75 % din capacitatea de camp a solului pentru apa.

In perioada de crestere intensa a fructelor si in cea de maturare a acestora, umiditatea creste la 75 – 80% ca apoi, in perioada coacerii aceasta sa se reduca.

O planta de tomata consuma zilnic intre 0,05 – 0,1 l imediat dupa plantare si 1,5 l in cursul lunilor iulie – august. La acest consum al plantei, in bilantul apei sunt incluse si pierderile datorate evaporarii de la suprafata solului.

Mulcirea solului cu agrotextil sau folie din polietilena are drept scop mentinerea umiditatii in sol si reducerea evaporatiei. Totodata, buruienile care concura plantele de tomate pentru apa si nutrienti sunt inabusite.

Apa provenita din precipitatii pe parcursul unui sezon de vegetatie este insuficienta  si pentru a satisface nevoile tomatelor pentru apa este necesara irigarea.

Intrucat umiditatea atmosferica nu este benefica pentru plantele de tomate, favorizand atacul bolilor si dunatorilor, este indicat sa se aleaga ca metoda de irigare, cea prin picurare sau pe rigole. Este exclus irigatul prin aspersiune sau stropirea plantelor cu furtunul.

Irigarea cu cantitati mari de apa mareste productia dar gustul se imbunatateste daca planta este mentinuta in sol uscat si este udata moderat.

Precipitaţiile în exces pot influenţa  creşterea şi dezvoltarea plantelor. Timpul ploios şi rece diminuează fotosinteza şi împiedică legarea, maturarea şi colorarea fructelor. Umiditatea în exces a solului produce asfixierea parţială sau totală a sistemului radicular care are drept consecinta moartea plantei. Craparea fructelor la peduncul este tot o consecinta a umiditatii excessive.

Temperatura

Tomatele sunt plante termofile, cu cerinte mari fata de caldura.

Temperatura aerului determină direct intensitatea proceselor biochimice care au loc in planta şi acţionează indirect asupra acestora prin influenţa pe care o are asupra regimului termic al solului, precum şi asupra evaporaţiei.

Creşterea şi fructificarea tomatelor depind de temperatura aerului şi de cea a solului. Aerul se încălzeşte ziua, datorita radiaţiei solare ce se reflectată pe suprafaţa solului, iar noaptea prin preluarea radiaţiei emanată de pământ după încălzirea din timpul zilei. Temperatura solului este mai ridicată cu câteva grade decât a aerului, funcţie  si de umiditatea solului.

Temperatura minima de germinare a semintelor este de 8 – 10 º C iar cea optima de crestere si fructificare este de 22-25º C.

La temperatura de peste 30º C plantele nu mai fructifica deoarece polenul nu mai germineaza, la peste 35º C nu mai cresc, iar la 40º C pot pieri.

La temperaturi in sol mai scazute de 10 ºC si mai mari de 37 ºC radacinile nu mai cresc si astfel nu mai pot sustine planta.

Diferenta de temperatura dintre noapte si zi nu trebuie sa fie mai mare de 5 – 7 º C iar temperaturile inferioare pargului de 17 º C sunt cauza malformatiilor fructelor.

Temperaturile medii  din timpul zilei si o iluminare suficienta determina o dezvoltare armonioasa a tomatelor iar fructele vor avea un gust bun.

Pentru culturile din camp dirijarea temperaturii nu este posibila decat in faza producerii  de rasad, in schimb pentru culturile din sere si solarii acest lucru este posibil pe toata perioada de vegetatie. Functie de fenofza in care se afla plantele temperaturile pot fi dirijate astfel incat sa se asigure conditiile optime in care au loc procesele fiziologice.

In camp, conditiile de temperatura din zonele de cultura pot fi folosite eficient prin ’’asezarea culturii ’’ pe calendar in asa fel incat plantarea tomatelor sa se efectueze cat mai devreme posibil.

Sezonul favorabil de cultura, in zonele calde din tara nostra este cuprins intre inceputul lunii mai si sfarsitul lunii octombrie. In zonele reci (nordul si centrul tarii, la deal) sezonul este mai scurt si nu este favorabil culturii tomatelor de vara- toamna.

Lumina

Tomatele sunt plante tropicale de zi scurta cu cerinte foarte ridicate fata de intensitatea luminii. Lumina influenţează creşterea şi dezvoltarea plantelor prin intensitate, durată şi lungimea de undă. Participând ca sursă de energie în fotosinteză, lumina constituie condiţia de bază în realizarea unor producţii mari şi de calitate.

Fazele critice, cand sunt necesare masuri pentru contracararea regimului nefavorabil de iluminare sunt cele din perioada producerii rasadului cand in rasadnite, serele inmultitor si solarii se constata frecvent tendinta de alungire a plantelor datorita intesitatii scazute a luminii. Intensitatea scazuta a luminii este datorata nebulozitatii din acea perioada  a anului(ianuarie – februarie) dar si transparentei reduse a materialului de acoperire a constructiilor (sticla sau folie).

Ca masuri ce se impun pentru cresterea luminii sunt: spalarea geamurilor si utilizarea in fiecare an a foliei noi care are transparenta mai buna. In caz de nebulozitate prelungita se reduce temperatura din spatiile protejate.

Un alt moment critic este perioada de fructificare cand insuficienta luminii provoaca perturbari in metabolismul plantei cu consecinte nefaste asupra productiei. In cazul in care in aceasta perioada durata de iluminare este mai mica de 12 h / zi formarea primei inflorescente este oprita si apare fenomenul de avortare a florilor.

Trebuie sa stiti ca in ce priveste cerintele fata de lumina s-au creat soiuri care infloresc in conditii de lumina cu durata scurta a zilei. Aceste soiuri se preteaza pentru cultura in spatii protejate, sere si solarii.

Totusi, ritmul acumularii de substante proaspete este in stransa dependenta cu intensitatea luminii, fiind mai mare la o intensitate luminoasa ce depaseste 5000 lucsi.

Nici radiatia solara foarte intensa nu este benefica culturilor in spatii protejate datorita efectului termic al acesteia.

In perioadele calde, peretii de sticla se stropesc cu var sau se acopera cu rogojini sau jaluzele care sa umbreasca interiorul serei/solarului. Aerisirile completeaza masurile tehnologice.

In camp gradul de însorire şi umbrire depinde de agrotehnica. Alegerea distanţelor de plantare  este în stransa corelaţie cu vigoarea plantelor. Astfel, la plantele viguroase se aplica distante mai mari intre plante pe rand pentru a nu se autoumbri.Pentru folosirea intensă a luminii randurile de plante se orienteaza pe directia N-S.

 In anotimpurile cu luminozitate scazuta, gustul tinde sa fie mai putin bun, mai ales toamna, si atunci se reduce aportul de apa.

Momentul recoltarii

In conditii normale fructul intra in pârgă, se matureaza si se postmatureaza avand loc fenomene de biodegradare a pigmentilor clorofilieni si transformarea lor in lycopen, caroten, vitamine,

Momentul optim de recoltare este la maturitatea fiziologica, adica atunci cand fructul are culoarea specifica soiului. In cultura de tomate moderna, recoltarea se face cand fructele au dat in pârga urmand iar coacerea deplina se face in  depozit. Evident ca momentul ales influenteaza gustul final al fructului intrucat maturarea in depozit inseamna o maturare fortata.

O alta metoda de maturare fortata care duce la modificarea gustului este utilizarea substantelor  stimulatoare care grabesc coacerea in dotinta de a fi primii pe piata cu trufandale. Aceste substante au efecte negative atat asupra sanatatii noastre cat si asupra mediului.

Depozitarea

La temperaturi de sub 10º C, în tomate are loc un proces de fracturare la nivel celular.  După cum se ştie, tomata contine zaharuri (glucoza şi fructoza), acizi şi alţi compuşi. Compoziţia cuprinde un amestec de substanţe volatile care dau aroma unei roşii proaspete. Aceste substanţe nu rezistă la temperaturi scăzute, ele nu doar că îngheaţă, dar încep un proces de deteriorare iar roşia capăta un gust ierbos.

Tehnologia aplicata defectuos prin agresivitatea factorilor de mediu, stresul termo-hidric si comprimarea fenofazelor duc la scaderea calitatii fructelor dar si la modificarea gustului.

Spor la gradinarit!

Autor: Diana Chetreanu

            Inginer horticultor

Lasă un răspuns