Publicat pe Lasă un comentariu

Alimentatia scroafelor cu purcei

Obiectivul unei alimentatii optime la scroafe

Prin alimentaţia aplicată se urmăreşte sporirea producţiei de lapte, în vederea înţărcării unui număr mare de purcei pe scroafă, o bună dezvoltare a acestora, precum şi menţinerea scroafei într-o stare cât mai bună de întreţinere.
La stabilirea necesarului de energie şi substanţe nutritive trebuie să se ţină seama atât de producţia de lapte a scroafelor, cât şi de faptul că în perioada de lactaţie predomină procesele de dezasimilaţie şi deci scroafele vor pierde din greutatea corporală.


Prin alimentaţie se urmăreşte reducerea acestor pierderi, astfel ca la înţărcarea acestora scroafele să se găsească într-o stare bună de întreţinere, aceasta influenţând în mod favorabil apariţia căldurilor după înţărcare, rata ovulaţiei şi fecunditatea. Pierderile normale, din greutatea corporală a scroafelor sunt de 13-15 % din greutatea după fătare, în cazul unei lactaţii de 8 săptămâni. În cazul unor condiţii precare de furajare pierderile pot ajunge şi până la 40 % din greutate cu efect devastator asupra performanţelor productive. Scroafele bune de lapte pot produce într-o lactaţie de 8 săptămâni 350-400 kg lapte.

Ce trebuie sa contina alimentatia scroafelor

alimentatia-scroafei

Dacă ţinem cont şi de concentraţia în principii nutritivi ai laptelui de scroafă rezultă că pe cele 8 săptămâni de lactaţie prin ugerul scroafei se pierd 68-77 kg substanţă uscată din care 23-26 kg proteină; 24-27 kg grăsime; 17,5-20 kg lactoză; 3,5-4 kg săruri minerale.
Ţinând seama de producţia ridicată de lapte a scroafelor şi de faptul că se urmăreşte reducerea pierderilor din greutatea corporală, se desprinde concluzia că hrana administrată scroafelor în perioada de lactaţie trebuie să fie la un nivel corespunzător din punct de vedere cantitativ şi calitativ.
Conţinutul hranei în proteină are o importanţă deosebită, deoarece pe seama ei se sintetizează proteinele din lapte. La stabilirea necesarului de proteină se ţine seama de producţia de lapte, conţinutul acestuia în proteine şi de coeficientul de utilizare a acestuia din hrană care oscilează între 45-52%.

Insuficienţa proteinelor din hrană are efect negativ asupra producţiei de lapte, implicit asupra performanţelor de creştere a purceilor sugari precum şi a pierderilor din greutatea corporală a scroafelor. După majoritatea autorilor, nivelul proteic al nutreţului combinat utilizat în hrana scroafelor lactante trebuie să fie cuprins între 15-16% proteină brută, în condiţiile în care valoarea biologică a proteinei este corespunzătoare, adică asigură toţi aminoacizii esenţiali. În privinţa aminoacizilor esenţiali se consideră un nivel de 0,55-0,6% lizină şi 0,3-0,36% metionină + cistină ca fiind suficient.
Conţinutul în substanţe minerale a hranei administrată scroafelor lactante trebuie să satisfacă necesarul pentru producţia de lapte. Laptele scroafelor are un conţinut de cca. 0,25% calciu şi cca. 0,16% fosfor.

Ţinând seama de conţinutul ridicat în aceste minerale, de coeficienţii de utilizare în producţia de lapte şi necesarul pentru întreţinerea funcţiilor vitale, se recomandă un nivel de 0,7-0,8% calciu şi 0,6% fosfor în structura furajului combinat.
Carenţa în calciu şi fosfor se manifestă prin demineralizarea ţesutului osos, pot să apară fracturi şi se reduce producţia de lapte. Conţinutul hranei în vitamine, în special în vitaminele A, D, E au importanţă deosebită, deoarece prin lapte se elimină cantităţi însemnate, iar în primele zile de viaţă, fiind unica sursă de vitamine pentru purcei. În privinţa vitaminelor din complexul B, carenţele sunt destul de rare, deoarece furajele care se administrează în mod obişnuit în hrana scroafelor au un conţinut adecvat în aceste vitamine.

Pe parcursul perioadei de lactaţiei, nivelul alimentaţiei trebuie să fie diferit, pentru că şi nivelul producţiei de lapte a scroafei este diferit: creşte până în săptămâna a III-a, se menţine relativ constant până în săptămâna a IV-a, după care începe să scadă.

Având în vedere că nivelul alimentaţiei este determinat de producţia de lapte, care la rândul ei este influenţată în mare măsură de numărul de purcei alăptaţi, se recomandă următoarele cantităţi de furaj combinat:

  • 1 kg furaj combinat pentru fiecare 100 kg greutate vie a scroafei, necesare pentru întreţinerea funcţiilor vitale;
  • 0,4-0,5 kg furaj combinat pentru fiecare purcel alăptat. În structura furajului combinat cerealele (orz, porumb, grâu) reprezintă cca. 80%; furajele proteice de origine vegetală (şrot de soia, şrot de floarea soarelui, mazăre furajeră) în jur de 16-17%.

Furajele proteice de origine animală (făina de peşte, carne, lapte praf) se pot utiliza în hrana scroafelor, dar datorită costurilor ridicate, se recomandă utilizarea acestora la alte categorii de porcine. Pentru completarea necesarului de minerale şi vitamine în structura nutreţului combinat se mai introduc 1,5-2% carbonat de calciu; 0,5-1% fosfaţi de calciu sau sodiu; 0,5% sare de bucătărie şi 0,5-1% zoofort. Cantitatea de furaj combinat care se administrează scroafelor în plină perioadă de lactaţie poate ajunge până la 6-7 kg, în funcţie de numărul de purcei alăptaţi, vârsta şi greutatea corporală a scroafei. Cantitatea de furaj administrată nu este maximă de la începutul lactaţiei, ci creşte progresiv de la fătare şi până la 7-10 zile, după care se menţine la un nivel ridicat până cu 3-4 zile înainte de data înţărcării când cantitatea se reduce treptat, astfel ca în ziua înţărcării scroafele nu se furajează.

În primele12 ore după fătare se recomandă ca scroafele să nu fie hrănite. Apoi, în prima zi după fătare, se recomandă o cantitate de circa 1 kg furaj laxativ (30% tărâţe de grâu sau 5-10 % pulpă de sfeclă dezhidratată) sub formă de barbotaj (1 kg furaj/3 litri apă), dacă tehnologia de hrănire permite acest lucru. În următoarele 6-9 zile cantitatea de hrană administrată creşte treptat, astfel încât să se ajungă la un consum de 5-7 kg pe zi. Furajarea restrictivă a scroafelor în prima parte a lactaţiei are ca scop reducerea cantităţii de lapte. O producţie prea mare de lapte în primele zile de lactaţie nu poate fi consumată în totalitate de purcei, putând produce mamita la scroafe şi apariţia tulburărilor digestive la purceii sugari, cu 3-4 zile înainte de înţărcare se reduce treptat cantitatea de furaj cu scopul reducerii producţiei de lapte, cu efect favorabil asupra înţărcării scroafei şi a purceilor.

Cum se administreaza amestecul de nutreturi

Amestecul de nutreţuri combinate se administrează sub formă uscată (uruieli, granule) sau umedă, în 2-3 tainuri pe zi.
Pe lângă furajele concentrate sau prin substituirea parţială a acestora, în hrana scroafelor lactante, se mai pot administra furaje verzi (lucernă, trifoi) sau suculente (morcov, sfeclă, cartof, dovleci) în cantităţi de 4-5 kg pe zi. Furajele suculente se vor introduce treptat în hrană, pentru a nu perturba producţia de lapte, atât din punct de vedere cantitativ cât şi calitativ.

În prima şi ultima parte a lactaţiei nu se vor utiliza furajele suculente deoarece duc la stimularea producţiei de lapte.

O atenţie deosebită trebuie acordată adăpării scroafelor. Consumul de apă al scroafelor în perioada de lactaţie este mult mai ridicat decât în celelalte stări fiziologice, fiind de 25-30 litri/zi, iar consumul tehnologic (incluzând şi apa pentru curăţenia şi evacuarea dejecţiilor) poate ajunge la 140 litri/zi.

Apa se asigură prin adăpători automate sau prin administrarea în jgheaburi, în care caz scroafele se adapă de 4-5 ori pe zi.

Lasă un răspuns