Cultura rapitei, intrebuintare si scurt istoric
Valorificarea potentialului agricol prin încurajarea culturilor alternative de plante tehnice, rapita, în vederea asigurarii unei
surse energetice alternative de combustibil pentru tractoare si masini agricole autopropulsate, reprezinta un deziderat energetic actual cu largi perspective de dezvoltare.
În România rapita s-a cultivat pe suprafete mai mari înainte de primul razboi mondial si între cele doua razboaie mondiale. Astfel, în anul 1913, ea a ocupat 80,38 mii ha, iar în anul 1930 cca. 77,32 mii ha.
Dupa 1948, suprafetele au variat de la un an la altul, trecând putin peste 20 mii ha doar în anii 1953, 1955, 1956. În anul 1935 anuarul statistic al României mentioneaza 5,9 mii ha.
Proprietati biologice si chimice:
Rapita colza este planta anuala sau bienala cu radacina pivotanta bine dezvoltata, cu putine ramificatii laterale. Ea patrunde pâna la 60-80 cm adâncime. În conditii favorabile, radacina poate ajunge la adâncimi mult mai mari uneori pâna la 300 cm. Patrunderea radacinilor în adâncime este influentata de numerosi factori ca: textura, fertilitatea si umiditatea în sol precum si de tehnica de cultivare. Radacinile laterale sunt raspândite pe un diametru de 20-40 cm. Cea mai mare parte din masa de radacini este raspândita la adâncimea de 25-45cm.
Tulpina este erecta, înalt 1,3-1,5 m rareori 2 m si bine ramificata. Numarul de ramuri variaza între 5 si 10. Frunzele rapitei au diferite forme cele de la baza sunt petiolate, lirate, penat sectate . Frunzele din mijloc sunt sesile si lanceolate, iar cele de la vârf au forma oblong-lanceolata cu baza cordat ampexicaula, fiind, de asemenea, sesile.
Frunzele bazale sunt formate din 2-4 perechi de lobi marunti ovali sau triunghiulari, în afara de lobul principal care este mult mai mare.
Înflorescenta rapitei este un racem alungit. Florile sunt destul de mari cu petale de culoare galbena, cu nuante diferite arcuite pe tipul 4:4 sepale eliptic- alungite, patru petale rotunjite la partea superioara, 6 stamine si un pistil format din doua carpele unite, un ovar inferior cu doua loji false, datorita unui perete fals, despartitor. În fiecare loja se gasesc 10-40 ovule prinse de peretii ovarului. Ovarul este prelungit printr-un stil scurt cu un stigmat capitat.
Polenizarea la rapitã este încrucisatã desi de multe ori are loc autopolenizarea, uneori chiar în proportie de 30%. Insectele polenizatoare sunt mai ales albinele; de aceea se recomandã asezarea stupilor în apropierea lanurilor de rapitã.
Fructul este o silicvã subtire, lungã de 5-10 cm, netedã, despãrtitã longitudinal în douã compartimente printr-un perete median. Silicva se terminã cu un rostru subtire si scurt. Numãrul de silicve pe o plantã de rapitã poate ajunge pânã la
800. În fiecare fruct se formeazã între 10 si 25 seminte, uneori chiar 30.
Semintele sunt neregulat sferice, de culoare cafenie închis, cenusie închis sau neagrã. Tegumentul lor este reticular având mici alveole pe suprafata lui, MMB este de 3-4,5 g iar MH de 64-68 kg.
Compozitia chimicã
În functie de soi si conditiile de vegetatie, compozitia chimicã a semintelor, se caracterizeazã printr-un continut de:
33-49% grãsimi
19-20% proteinã brutã
17-18% extractive neazotate
Continutul semintelor de rapitã colza în ulei trece de 40 % la soiuri libere de acid erucic (tip“0”). În culturã comparativã la ICCPT Fundulea, continutul de ulei a fost cuprins între 43,8 si 47,2%. La soiurile libere de acid erucic si de glucozinolati (tip“00”), continutul de ulei a fost între 43,3 si 48,3%. La soiurile cultivate în tara noastrã continutul de ulei în seminte este de 44,5-45,8%. În general continutul de ulei la semintele de colza sunt cuprinse între 43-48%.
Cultivarea Rapitei
Sistemul de lucrare a solului pentru culturile de rapitã
Arãtura normalã executatã la adâncimea la care sã nu se scoatã bulgãri, de obicei la 18-20 cm, dupã pajisti si 20-
22 cm dupã trifoi.
1. Discuirea imediat dupã arat cât încã solul este reavãn.
2. Pregãtirea patului germinativ prin lucrãri repetate cu grapa cu discuri. Ultima lucrare se face la adâncimea de
semãnat si perpendicular pe directia de executare a semãnatului.
3. Folosirea tãvãlugului inelar, înainte sau dupã semãnat. Lucrarea este facultativã, dar utila îndeosebi în
toamnele secetoase si pe soluri argiloase.
Sãmânta si semãnatul
Sãmânta, ca si soiul utilizat, constituie un factor biologic deosebit de important pentru eficienta cultivãrii rapitei. De fapt, sãmânta cuprinde în embrionul ei toate însusirile valoroase ale soiului. În plus, sãmânta trebuie sã îndeplineascã o serie de alte însusiri, care odatã îndeplinite, au ca scop o rãsãrire în câmp uniformã si rapidã, obtinerea unor plante viguroase, sãnãtoase, cu înrãdãcinare profundã.
Sãmânta de rapitã pentru semãnat trebuie sã fie proaspãtã, din anul însãmântãrii, cu puritate de cel putin 98% si capacitate de germinatie de cel putin 85% si cu MMB cât mai mare. Dupã trei ani sãmânta de rapitã îsi pierde
facultatea de germinatie.
Se seamãnã cu semãnãtorile de cereale pãioase: SUP-21, SUP-29, SUP-48.
Pentru tratarea semintelor înainte de semãnat se recomandã produsul Rapcol TZ 46 (6 kg la 100 kg seminte) sau cu unul din produsele: Sumilex WP, Rovral 50 WP, Ronilan 50 WP în doza de 1 kg/t, Tiradin 70 PUS + Captan
50 WP (300 g + 300 g / 100 kg seminte).
Epoca de semãnat rapita in Romania
Din cercetãrile efectuate în tara noastrã a reiesit cã pentru vegetatia din toamnã rapita colza are nevoie de 800-900 grade temperaturi active mai mari de zero grade. Cu aceastã cantitate de cãldurã si conditii de umiditate corespunzãtoare planta formeazã o rãdãcinã puternicã si o rozetã din 6-8 frunze bine dezvoltate, stare biologicã ce îi conferã plantei rezistentã la factorii nefavorabili din timpul iernii, îndeosebi la temperaturile scãzute. Conditiile mentionate se realizeazã prin semãnatul rapitei colza în perioada 5-15 septembrie în zona de sud a tãrii si 1-10 septembrie în celelalte zone. Ca regulã generalã în zonele din afara Câmpiei Române si Câmpiei Banatului semãnatul rapitei colza poate începe dupã 20 august. În Câmpia Românã si Câmpia Banatului semãnatul începe dupã 1 septembrie.
Cantitatea de seminte la hectar prin care se asigurã desimea optimã a plantelor este dependentã de soiul utilizat si conditiile culturale. Având în vedere cã la o masã de 1000 boabe de 5 grame si o capacitate de germinatie de 85% înseamnã cã la 6 kg revin la metru pãtrat 102 seminte germinabile, la 8 kg 136, iar la 10 kg 170. Þinând seama de pierderile de plante care se pot înregistra pe timpul iernii, este necesar ca la metru pãtrat sã se asigure în jur de 150 seminte germinabile, ceea ce înseamnã cel putin 12 kg/ha asigurându-se astfel cel putin 100 plante recoltabile la metru pãtrat.
Distanta între rânduri.
Se obisnuieste ca la noi în tarã rapita sã fie semãnatã la 12,5-25 cm între rânduri. În tãrile din Europa distantele variazã astfel în Italia distanta de semãnat între rânduri este de 12,5-35 cm. În general, tendinta este de a se reduce distantã între rânduri si de a se mãrii desimea culturii, în toate zonele de culturã din Europa.
Adâncimea de semãnat variazã dupã textura si umiditatea solului. În solurile grele si umede sãmânta se îngroapã la adâncimea de 2-3 cm; când solul este uscat sãmânta se seamãnã cu 1-2 cm mai adânc.
Lucrãrile de întretinere
Lucrãrile solului dupã semãnat au ca scop completarea realizãrii calitative a patului germinativ prin lucrãri ale solului (tãvãlugire, eliminarea excesului de umiditate), combaterea buruienilor a bolilor si dãunãtorilor.
În tehnologia culturii rapitei lucrãrile solului dupã semãnat au o pondere redusã si caracter facultativ.
Principalele lucrãri care se pot aplica, dupã caz, sunt tãvãlugitul si eliminarea excesului de umiditate.
Tãvãlugitul dupã semãnat este util pe terenurile care au rãmas bulgãroase dupã pregãtirea patului germinativ si cu sãmânta neîncorporatã. Tãvãlugitul este util si dupã semãnatul rapitei, dar trebuie urmãrit ca solul sã fie bine zvântat, altfel aderã la tãvãlug si se taseazã excesiv. Se utilizeazã tãvãlugul inelar. Având în vedere specificul semintelor mici de rapitã se foloseste tãvãlugul, dacã la semãnat solul este prea afânat, atât înainte cât si dupã semãnat.
Eliminarea apei de pe semãnãturile de rapitã este necesarã, deoarece bãltirea apei provoacã moartea plantelor
din lipsã de aer. Pentru prevenire, imediat dupã semãnat sau la desprimãvãrare, se traseazã brazde pentru scurgerea
apei de pe terenurile cu exces de umiditate.
Combaterea integratã a buruienilor
Se stie cã buruienile, numite si inamicul verde al culturilor agricole, produc pagube enorme, atât de ordin cantitativ, mergând pânã la compromiterea culturilor, cât si calitativ, depreciind calitatea recoltei.
Combaterea buruienilor din cultura rapitei prezintã o serie de particularitãti generate de perioada de semãnat, distanta dintre rânduri etc. care o avantajeazã în concurenta cu buruienile comparativ cu majoritatea plantelor de culturã. Cu toate acestea practic nu se pot obtine productii satisfãcãtoare, profitabile, fãrã a aplica un minim de mãsuri de combatere a buruienilor.
Recoltarea rapitei
Rapita este una din plantele agricole pentru seminte care solicitã o deosebitã atentie în ceea ce priveste stabilirea momentului de recoltare. Întârzierea recoltãrii acestei culturi poate duce la pierderi foarte mari astfel, tecile de rapitã dupã o anumitã perioadã plesnesc înregistrându-se astfel, prin scuturare pierderi de 30-40 si chiar 50 %. Coculescu (1942) mentioneazã cã recoltarea rapitei se face atunci când plantele sunt aplecate, întreg lanul capãtã o culoarea galbenã ruginie, tecile sunt galbene-liliachii, iar pe majoritatea semintelor se observã un punct cafeniu.
Recoltarea în douã faze constã în tãierea plantelor în faza de coacere în pârgã (culoarea galbenã a silicvelor si sãmânta cu început de brunificare) dupã care se treierã cu combina. Plantele se taie cu vindroverul si rãmân pe miristea înaltã de 25-30 cm, pânã se maturizeazã semintele (pânã ajung la umiditatea de 12-14 %). Treieratul se face cu combina echipatã cu ridicãtor de brazdã. Se poate lãsa o miriste mai înaltã (30-40 cm) iar combina taie miristea de sub plantele (brazdele) recoltate care sunt astfel conduse, la aparatul de treierat. Aceastã metodã prezintã avantajul cã Rapitã de toamnã-efectul înghetului la sol se obtin seminte cu un continut redus de umiditate si mai curate de impuritãti. Prin aceastã metodã pierderile de seminte sunt practic foarte reduse, astfel sporul de recoltã care se obtine acoperã cheltuielile suplimentare cu recoltarea în douã etape.
Recoltarea directã cu combina este o metodã mai practicã. Este eficientã numai dacã pierderile sunt minime
si dispunem de posibilitãti de uscare a semintei. Recoltarea începe când semintele sunt brunificate si umiditatea
ajunge la 16-18%. Se lucreazã numai dimineata sau seara, iar timpul în care întreaga suprafatã trebuie recoltatã este
de 2-3 zile.
Pentru a se diminua cât mai mult pierderile se iau urmãtoarele mãsuri:
• înlãturarea rabatorului sau reducerea vitezei de rotatie a acestuia la 20 rotatii/minut, precum si reducerea numãrului de palete si cãptusirea acestora cu cauciuc;
• viteza de înaintare a combinei 2-3 km/orã;
• turatia tobei 500-700 rotatii pe minut;
• reglarea corespunzãtoare a distantei între bãtãtor si contrabãtãtor pentru a nu se sparge sau decoji semintele.
Cu toate mãsurile de precautie, aceastã metodã de recoltare determinã pierderi însemnate, boabele au continut ridicat de apã, iar în masa lor se gãsesc resturi de tulpini cu umiditate ridicatã.
Dupã recoltare semintele se curãtã imediat de impuritãti (restul de tulpini) si se trec la uscãtor pentru reducerea umiditãtii la 10%. În cazul în care nu este asiguratã uscarea artificialã semintele se depoziteazã în magazii, soproane, la început într-un strat foarte subtire (5-10 cm) si se lopãteazã de mai multe ori pe zi, pânã când umiditatea scade la 10 %. Pentru uscare, semintele se pot tine si în straturi subtiri pe prelate la soare.
