Publicat pe Lasă un comentariu

Plantarea vitei de vie: cum infiintezi o plantatie viticola

Struguri negrii

Înfiintarea unei plantatii viticole presupune un volum mare de investitii atat banesti cat si de forta de munca.

Trebuie sa stiti ca in primii 4 ani veti investi si veti cheltui sume mari de bani pentru ca plantatia sa intre pe rod si abia apoi, veti incepe sa va amortizati cheltuielile.

Ca sa fiti siguri de reusita trebuie sa alegeti cele ma bune solutii tehnice si sa aveti in vedere urmatoarele etape  pentru a infiinta o plantatie viticola: alegerea terenului, pregatirea terenului, alegerea si amplasarea soiurilor de struguri, plantarea propriu-zisa.

Apoi, lucrarile de intretinere aplicate plantatiei tinere  (3-4 ani) sunt foarte importante si au drept scop asigurarea unor conditii optime pentru dezvoltarea rapida a butucilor si intrarea acestora pe rod.

Alegerea terenului pentru vie

Exista doua posibilitati:

a) sa alegeti terenul in cadrul unei podgorii, unde exista sau nu exista vii si atunci puteti apela la experienta viticola din zona.

b) sa alegeti terenul in afara podgoriilor, unde nu exista practica viticola si atunci trebuie sa faceti niste prospectiuni legate de factorii pedo–climatici, de relief si socio-economici.

De regula, se aleg pentru plantatii de vita, terenuri improprii pentru alte culturi cum sunt terenurile nisipoase, pietroase, coaste de dealuri.

Factorii climatici sunt foarte importanti si se vor evita terenurile expuse frecvent accidentelor climatice (ingheturi tarzii de primavara, ingheturi timpurii de toamna, grindina, valuri de frig, mai ales in preajma infloritului, secete prelungite pe perioada de vegetatie). Nu sunt indicate nici solurile cu exces de umiditate, saraturate si cu exces de carbonat de calciu.

Bine ar fi ca terenurile alese sa aiba expozitie S, SV, SE.

Pont: La o astfel de investitie este obligatorie cartarea agrochimica!

Necesarul cu forta de munca: Trebuie sa aveti grija de forta de munca care nu este neglijabila. Pentru executia lucrarilor de intretinere sunt necesare 100-160 zile om/ha.

Fiindca plantatiile viticole se infiinteaza cu precadere pe terenuri in panta aveti grija la evacuarea apei in exces provenita din precipitatii, fixarea prin specii forestiere de protectie a terenurilor instabile, terasarea lor, amenajarea cailor de acces, asigurarea lemnului necesar mijloacelor de sustinere.

Pregatirea terenului

  • Defrisarea terenului consta in eliminarea vegetatiei (arboret, butuci de vita, etc.) de pe terenul ce urmeaza a fi plantat cu vita si eventual erbicidat sistemic in cazul infestarii cu buruieni. Se scot toate radacinile, cioatele si alte resturi lemnoase si se lasa terenul curat pentru lucrarile solului.
  • Daca pe terenul ce urmeaza a fi plantat cu vita a fost amplasata o alta plantatie viticola e bine ca timp de 3–5 ani acest teren sa fie plantat cu plante perene sau furaje anuale pentru refacerea structurii si fertilitatii acestuia. Totodata aceasta masura are si caracter fitosanitar si impiedica transmiterea de boli si daunatori specifici de la o plantatie la alta.
  • Dupa defrisare se face o nivelare a solului mai ales a celor cu santuri, denivelari mari, etc., pentru a crea conditii optime scurgerii apei si lucrarilor mecanizate.
  • Urmeaza lucrarea de desfundat… ca asa scrie la tehnologie!!! Eu propun lucrarea de scarificare (e o lucrare destul de scumpa) dar este mai eficienta decat desfundatul. Bine ar fi sa se faca de doua ori, una perpendiculara pe directia celeilalte. Asa nu exista riscul ca solul bun aflat la adancimea de 60 cm sa fie scos la suprafata iar in interior sa ajunga sol de la suprafata de proasta calitate. Aceasta lucrare e bine sa fie executata cu 3-4 luni inainte de plantare adica, iunie-iulie daca plantarea se face in toamna si toamna cel mai tarziu decembrie daca plantarea se face in primavara. Se face din nou o nivelare daca este cazul.
  • Se aplica fertilizant pentru a completa rezervele nutritive din sol. Se aplica 30-60 t/ ha gunoi de grajd bine descompus, 150–200 kg/ ha superfosfat si 200–250 kg/ha sare potasica. Daca solul are pH˂ 6 se amendeaza cu pudra de var, dolomit, marna, etc. functie de necesitati, cantitatea fiind ϵ 2000 – 15000 kg/ ha CaCO

Pichetarea terenului are drept scop marcarea locului unde va fi plantata fiecare vita. Pentru acest lucru se vor stabili distantele de plantare. Pentru plantatiile infiintate pe suprafete mari, in zone de ses sau pante cu inclinatie usoara, cu soluri fertile se aleg distante mari de plantare 2,0–2,2 m intre randuri si 1,2–1,4 m intre vite pe rand. Pe suprafete mici, unde lucrarile se vor realiza manual, distantele sunt de 1,5–1,8 m intre randuri  si 1,0–1,2 m intre vite/rand.

Densitatea de plantare pentru distanta 2,0 x 1,2 m este de 4166 butasi/ ha la care adaugati inca 10% butasi pentru completat goluri sau pentru a acoperi eventulele pierderi la plantare cand printre butasi puteti gasi vite cu radacinile rupte, bolnave, impropri plantarii.

Orientarea randurilor se face pe directia N-S sau pe directia vantului dominant.

Pichetatul se incepe cu incadrarea terenului, apoi acesta se imparte in suprafete mai mici de forma dreptunghiulara sau patrata a caror latura sa nu depasasca 100 m. Astfel, operatiunea de masurare si aliniere se face mult mai usor.

Aveti grija ca la capetele randurilor sa lasati o banda lata de 6 m pentru ca tractorul sa poata intoarce la capatul de rand. Intre parcele se traseaza drumuri late de 4 m pentru transportul strugurilor.

Alegerea soiurilor de vita de vie

Alegerea soiurilor potrivite reprezinta o problema deosebit de importanta intrucat de alegerea lor va depinde nivelul productiei si calitatea ei.

Se intalnesc 2 categorii de soiuri:

a) soiuri de struguri de masa

b) soiuri de struguri de vin

Cele din categ strugurilor de vin se impart la randul lor in alte doua categorii:

  • Soiuri nobile numite si soiuri europene
  • Soiuri de hibrizi direct producatori (HDP) – din care se face asa numita capsunica

La infiintarea unei plantatii cu soiuri de struguri pentru vin se recomanda soiuri nobile pentru a obtine vinuri de calitate.

Strugurii proveniti din HDP au miez consistent, mucilaginos, acumuleaza putine zaharuri, dau randament scazut la must iar vinurile obtinute au taria alcoolica scazuta.

Plantarea propriu-zisa a viei

In general vita de vie se planteaza primavara cat mai devreme (martie – inceput de aprilie) cu conditia ca temperatura solului (la 40-50 cm) sa inregistreze 9-10 º C.

Plantarea de toamna se executa pe terenuri bine drenate si se incheie la aparitia inghetului.

Inainte de plantare vitele se controleaza riguros si se elimina cele care nu corespund (defecte de sudura la punctul de altoire, se desprind prin simpla apasare cu degetul pe altoi, au radacinile uscate/ innegrite, ochi neviabili, etc.).

Vitele se fasoneaza prin scurtarea corditei la 3-4 ochi si radacinile bazale la 8 – 10 cm.

Dupa fasonare, vitele ar trebui parafinate pe 1/3 superioara si astfel nu se mai musuroiesc la plantare.

Se introduc vitele pentru cateva secunde intr-un amestec de 94 % parafina + 3% colofoniu + 3% bitum, topite toate la 70–80 ºC.

Dupa fasonare, vitele se mocirlesc intr-o „ smantana ” preparata din pamant argilos 2/3, balega de vaca 1/3 si apa. Vitele mocirlite sunt repartizate la gropi.

Pe directia randului, pe aceeasi parte a pichetului si la o distanta de 4-5 cm de acesta se fac gropi adanci de 50 cm si largi de 35-40 cm. Pamantul scos din groapa se pune intr-o singura gramada de aceeasi parte a gropii.

Vitele se aseaza in pozitie verticala langa peretele gropii dinspre pichet in asa fel incat radacinile sa fie rasfirate pe musuroiul de pe fundul gropii.

Aveti grija ca punctul de altoire sa fie deasupra nivelului solului cu 2-3 cm. Se umple groapa cu pamant reavan pana la 1/3 si se taseaza bine cu talpa piciorului. Se introduc apoi, 2-6 kg mranita/ groapa, se uda bine cu 6–10 l apa.Dupa infiltrarea apei se trage restul de pamant bine maruntit in groapa fara a se mai tasa.

Daca vitele nu au fost parafinate, se face un musuroi in jurul corditei.

Lucrări de întreținere aplicate în primul an de la plantare

Lucrari de afanare a solului imediat dupa plantare. Se realizeaza la adancimea de 14-16 cm.

Pe parcursul perioadei de vegetatie se realizeaza cel putin 3 prasile pentru distrugerea buruienilor si spargerea crustei.

Toamna se practica aratura adanca la 16-18 cm cu rasturnarea brazdei spre randul de vita.

Acolo unde nu se executa lucrarile mecanizat, mobilizarea solului se face manual cu sapa si cazmaua.

Se face controlul vitelor musuroite  (2-3 controale) pantru a urmari pornirea lastarilor in vegetatie.

In cazul in care lastarul nu a pornit, se dezmusuroieste pana la punctul de altoire. E posibil ca stratul de pamant din musuroi sa fie prea mare sau atacul unor larve poate impiedica lastarirea si atunci se aplica insecticid (praf) in jurul vitei avand grija sa nu se atinga punctul de altoire dupa care se reface musuroiul.

Copcitul reprezinta inlaturarea radacinilor crescute din altoi si a lastarilor dati din portaltoi. Se realizeaza de 2 ori, in iunie si august, cu un briceag ascutit cu care se taie ‚, in ras ’’ toate aceste cresteri.

Legatul lastarilor se face cand acestia au lungimea de 30–40 cm. Ei se leaga vertical de pichet, repetandu-se operatiunea cand acestia ating 80 cm lungime.

Se poate realiza si un plivit  lasand doar 2-3 lastari la fiecare vita.

Combaterea bolilor si daunatorilor la vita-de-vie

Vitele abia plantate sunt sensibile la mana, fainare si la unii daunatori. In anii cu precipitatii abundente se fac tratamente contra manei iar in anii cu seceta prelungita se trateaza contra fainarii.Tratamentele se fac saptamanal pentru mana exceptand zilele ploioase. Pentru fainare tratamentul se aplica in momentul cand frunzele au 4-5 cm diametru  (a doua jumatate a lunii mai) si dureaza pana la sfarsitul lunii august.

Substantele fitosanitare le gasiti in fitofarmacii, descrieti boala sau luati o frunza atacata si o prezentati specialistului din magazin iar el stie ce substanta sa va recomande.

Irigarea si fertilizarea sunt foarte importante intr-o vie tanara pentru a putea intra pe rod.

Ar fi foarte bine sa existe sistem de irigare prin picurare, sistem care are avantajul ca oadata cu apa de irigat se poate aplica si fertilizantul (fertirigare).

Daca nu aveti sistem de irigare prin picurare, atunci trebuie sa udati cu o norma de udare de 350 – 400 m³ /ha sau 10 l apa/ copca.

Pont: Pentru cresterea fertilitatii e bine ca intre randurile de vita sa fie plantate specii utilizate ca ingrasaminte verzi cum sunt: mazare furajera, borceag de toamna, mazariche. Aceste plante se seamana toamna (in primul an al vitei) si se incorporeaza in sol in primavara anului urmator cand plantele sunt in faza de imbobocire sau inspicare.

Completarea golurilor aparute in plantatie ca urmare a pieirii vitelor. Aceste goluri se completeaza in cursul vegetatiei sau toamna. Vara se completeaza golurile cu vite de 1 an crescute in pungi din polietilena cu perforatii si umplute cu amestec nutritiv.

Toamna (dupa caderea frunzelor) se completeaza golurile cu vite altoite utilizate la infiintarea plantatiei.

Protejarea vitelor pe timpul iernii se face prin musuroirea acestora pana la nivelul ochilor 5-6 de la baza corditelor.

Lucrări de întreținere in anul al II-lea de la plantare

Dezmusuroit si aratura de primavara cand temperatura devine constant peste 8º C, la adancimea de 14-16 cm.

Taierea in uscat si copcitul – Incepand din acest an se aplica taieri de formare a butucului specifice tipului adoptat (vezi articolul ‚, Vita de vie, mod de ingrijire si lucrari de taiere’’)

Pentru formarea butucilor cu conducere joasa se pastreaza la taiere 2 cepi a cate  2-3 ochi fiecare sau 1 cep daca s-a format o singura coarda.

In cazul conducerii pe forme semi-inalte, inalte sau alte forme artistice, se lasa o cordita de 5-6 ochi care se va lega in pozitie verticala de pichet iar restul cresterilor se elimina.

La vitele cu cresterea slaba se lasa la taiere un cep de 2-3 ochi.

Taierea in uscat se executa imediat dupa dezmugurit si se incheie inainte de pornirea in vegetatie a mugurilor.

Instalarea sistemului de sustinere

Vita de vie este o planta de tip liana iar cresterile anuale nu pot fi sustinute de tesuturile mecanice slab dezvoltate si atunci este necesara fixarea partii aeriene a plantei pe un mijloc de sustinere.

Mijloacele de sustinere se fac din araci, spalieri de diferite tipuri, bolti, etc.

Sustinerea pe araci este cel mai vechi si mai raspandit mod in cultura vitei si este intalnit si astazi mai ales in exploatatiile de tip familial.

Se folosesc araci cu L ϵ 1,5 – 2,5 m si Ø = 3-5 cm.

Au dezavantajul ca durata de viata este una redusa iar dirijarea coardelor nu permite o distribuire normala in spatiu, astfel ca, aerisirea la nivelul butucului este deficitara, favorizand aparitia bolilor.

Numarul aracilor folositi variaza functie de practica viticola din zona sau podgorie astfel, se utilizeaza de la 1 arac/ butuc pana la 14-16 buc. / butuc.

Se confectioneaza din lemn de esenta tare (stejar, salcam, carpen, dud, corn) care are durabilitate mai mare decat lemnul de esenta moale (salcie, pin, alun, plop, tei).

Pentru a le spori durabilitatea, aracii sunt supusi unor tratamente ca: introducerea capatului gros (baza) timp de 10-20 de zile, intr-o solutie concentrata 5-6 % de sulfat de cupru. Baza aracilor se impregneaza cu bitum la temperatura de fierbere timp de 2-3 ore.

Aceste tratamente se fac pe lemnul uscat si cu mult inainte sa fie montati pentru a se elimina mirosul neplacut ce se poate transfera catre struguri.

In plantatiile mari, sistemul de sustinere este spalierul datorita durabilitatii in timp dar si posibilitatii asigurarii pe butuc a unei incarcaturi mai mari si uniform repartizata cu expunerea peretelui vegetal la soare ceea ce duce la imbunatatirea calitatii strugurilor dar si o usurare a lucrarilor de intretinere.

Se recomanda spalierul cu sarme duble, de-o parte si de alta a stalpilor de sustinere pentru a dirija lastarii in perioada de vegetatie. Acestia se prind cu ajutorul carceilor de sarme si formeaza un perete vegetal uniform.

La conducerea cu forme joase se foloseste spalierul monoplan cu 3 randuri de sarme duble. Primul rand este fixat la 60 cm de sol iar urmatoarele sarme la 1,0–1,05 m respectiv 1,5–1,55 m.

In cazul conducerii pe forme semi-inalte, primul rand de sarme se fixeaza la 0,75 m de suprafata solului iar urmatoarele la 1,10 – 1,15 m respectiv 1,6 – 1,65 m.

La conducerea inalta a butucilor amplasarea primului rand de sarma se face la 1 m de sol iar urmatoarele la 1,3-1,35 m respectiv 1,6 – 1,65 m.

Pentru instalarea spalierului sunt necesari stalpi din beton precomprimat de 2,4 m lungime, sarma galvanizata cu Ø ϵ 2,2 – 3 mm, bride  (coliere)/ scoabe din sarma, ancore / contraforte si intinzatoare.

Instalarea spalierului cuprinde urmatoarele operatiuni: pichetatul, executarea gropilor, transportul si distribuirea stalpilor la groapa, fixarea ancorelor/contrafortelor, fixarea bridelor pe stalpi, intinderea si fixarea sarmelor.

Stalpii fruntasi (cei care sustin capetele de rand) se fixeaza in pozitie inclinata spre exterior sub un unghi de 60 – 65 º la folosirea ancorelor si vertical la folosirea contrafortelor.

Stalpii mijlocasi se fixeaza pe rand la 6-9 m unul de altul dar la ½ distantei dintre 2 butuci. Ancorele se fixeaza la 1m distanta de stalpii fruntasi spre exterior  iar contrafortele la ½ distantei dintre primii si ultimii 2 butuci pe rand.

Gropile se executa manual sau mecanizat la adancimea de 0,6-0,7 m.

Plivitul si legatul lastarilor. Se pastreaza 4 lastari sau 2-3  (la cresterile slabe) iar ceilalti se inlatura cand au 8 – 10 cm.

Va rog sa cititi si articolul despre modul de ingrijire a unei plantatii viticole pe rod dar si sa va achizitionati carti de specialitate unde gasiti mult mai multe informatii.

Sper ca v-am fost de ajutor si spor la gradinarit!

Autor: Diana Chetreanu

            Inginer horticultor

 

Lasă un răspuns